Oare le cerem prea mult parinţilor dacă vrem să ne înteleagă? Avem o perioadă dificilă în care acum ne formăm gândirea şi desprindem caracterul. Avem nevoie ca cei dragi să ne fie alaturi,să ne susţină,să ne încurajeze,să ne explice unde si de ce am greşit,nu să ţipe la noi că nu facem aia,nu facem aia,mereu greşim,să se lege de modul in care vorbim,modul in care ne îmbrăcăm,prietenii pe care îi avem sau muzica pe care o ascultăm..Generaţia noastră este mai dificilă si mai ciudată decât generaţiile in care au crescut ei,aşa e. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că avem nevoie ca cineva drag să ne fie alaturi când ne este greu,avem nevoie să fim ascultaţi . Fetele ajung să-şi piarda virginitatea la 13/14 ani,din cauză ca nu a fost nimeni care să discute cu ele din timp,dar parinţii noştrii zic'lasă e prea mică pt aşa ceva',dar aşa cum am zis,suntem o generaţie diferită. Plus ca au fost destule cazuri,iar ei ar trebui sa ţină cont şi să zică 'eu o sa îi explic fetei mele de ce nu e bine sa îţi incepi viaţa sexuala de la varsta asta,care sunt riscurile si multe altele..Băieţii ajung să stea la colţ de stradă cu joint`u in mană şi berea lângă ei.Nici ei nu fac lucrurile astea de prea mult bine probabil..